Am fost intervievat intr-una dintre zilele trecute de catre jurnalistul Ovidiu Blag, caruia i-am raspuns unor serii de intrebari legate de activitatea mea din ultima vreme, dar si de planurile mele pentru sezonul 2018. 

Sper ca acest interviu sa raspunda si intrebarilor voastre pentru ca m-am gandit si la voi, la cei care ma sustineti. 

Ovidiu: In ultima perioada ai reusit sa te mentii in top 100 ATP. Cum ai facut acest lucru?

Marius Copil: Am reusit asta impreuna cu antrenorul meu, Andrei Mlendea, sa parcurgem acest drum frumos. Tin minte ca el a inceput acum doi ani la Sofia si chiar ma gandeam acum, cand am jucat finala de la Sofia, ca acest loc inseamna foarte mult pentru cariera mea. Chiar am vrut sa subliniez acest lucru la festivitatea de premiere, cand i-am multumit antrenorului si am facut asta in fata a aproape 12.000 de spectatori si, cu siguranta, a multor altor telespectatori. 
In ceea ce priveste motivele acestei reusite sunt sigur ca ele se datoreaza schimbarilor pe care am hotarat sa le facem in jocul meu. Acum joc mult mai agresiv, ceea ce n-a fost deloc usor sa schimb, pentru ca era o chestiune incetatenita in subconstientul meu, aceea de a ma apara, lucru pe care l-am facut 19 ani consecutivi. Dar cu multa dorinta si determinare am reusit sa imprimam aceasta incisivitate, agresivitate, ofensiva la fileu, perfectionarea vole-ului, astfel incat acum pot spune ca am facut cu adevarat o schimbare.

Ovidiu: Abordarea mentala a jucat si ea un rol in aceasta peformanta?

Marius Copil: Cu siguranta. Mi-am asumat sa schimb jocul cu orice risc, inclusiv acela de a pierde. Ne-am dat seama cu antrenorul meu ca doar o astfel de abordare noua poate pune presiune pe adversarii puternici, care au aceasta stiinta a jocului conform careia rabdarea si micile detalii sa poata face diferenta in favoarea lor. Chiar asta am antrenat noi, agresivitatea care sa faca diferenta in favoarea mea. M-au ajutat cele doua meciuri foarte bune facute cu Luxemburgul pentru ca mai apoi sa vina acea finala de la Sofia, in drumul spre ultimul act eu reusind sa trec de jucatori puternici, obisnuiti cu acest nivel, jucatori precum Robin Haase si Gilles Muller, pe care nu doar ca i-am invins, dar pe care i-am si dominat pe parcursul meciurilor. Am invatat sa accept greseala, sa am incredere si pot spune ca, poate paradoxal, am redescoperit placerea de a juca, acum joc cu drag. Sigur ca am lucrat in plan mental, ajutat si de catre domnul Ioan Popoviciu, din Oradea, am tinut cont si de sfaturile lui, care m-au ajutat. Eu aveam o problema cand pierdeam, nu prea acceptam sa pierd. Nu pentru ca ma gandeam la puncte sau la bani, ci doar pentru ca in firea mea nu statea sa gestionez si astfel de momente. Acum insa judec altfel: ca pot invata chiar si din infrangeri. 
Si am mai invatat ceva: sa ma gandesc la realizari nu doar pentru binele personal ci si pentru a aduce o stare de bine celor care tin la mine sau care doar ma urmaresc si ma sustin. De exemplu, la Sofia, cand in fata a 12.000 de oameni am vazut ca se ridica si steagul Romaniei, am avut un sentiment pe care poate nu l-am constientizat pana acum, acela ca nu lupt doar pentru mine ci si pentru cei care ma simpatizeaza sau tin la mine.

Ovidiu: Ce crezi ca au jucatorii din top 100 fata de ceilalti?​

Marius Copil: Au curaj. Isi asuma riscuri, dar asta pe fondul unui joc care chiar si atunci cand nu sclipeste se invarte in jurul punctelor lor forte. Jucatorii din top 100 isi cunosc perfect si punctele nevralgice la fel de bine ca si pe cele puternice. Si isi ghideaza jocul in jurul punctelor lor tari, nu-ti fac cadouri, evita sa faca greseli, asa ca daca vrei sa-i bati trebuie sa fii si tu curajos.

Ovidiu: S-a vorbit cu scepticism despre evolutia ta pe teren. Ce a insemnat asta pentru tine?

Marius Copil: Da. Am simtit aceasta chestiune, poate de aceea m-am si inchis multa vreme in mine. Apoi, incet-incet, m-am perfectionat si la capitolul comunicare, cel mai bine reusind sa fac asta cu Andrei Mlendea sau cu un prieten bun, cu Cosmin Hodor, cel care imi mai spunea ce gresesc, dar pana in ultima vreme nu acceptam alte pareri. Acum insa stiu sa fac si asta. Eu eram un tip direct, spuneam lucrurilor pe nume si credeam ca acest lucru ma caracterizeaza. Acum am invatat sa fac acelasi lucru, sa tin la ideile mele, dar in acelasi timp sa tin cont de sfaturile pertinente care imi vin din surse sigure.

Ovidiu: Recent ai construit si o pagina de prezentare care are in centru un logo interesant. Un M si un C, initialele tale, dar parca si altceva…

Marius copil: Asa este. Acel M este precum o cardiograma. Adica asa cum e si viata mea: au fost suisuri, coborasuiri, trairi dintre cele mai diverse. Acel C aduce a minge de tenis, obiectul care alaturi de racheta au marcat viata mea sportiva. Si, sigur ca da, MC e...Marius Copil. Am lucrat mult cu Andrei Dragus si cu prietena sa la acest site si ne bucuram daca place. Aici e, in mic, viata mea. Si ma bucur sa fac asta, sa comunic cu fanii mei si astfel, in semn de respect pentru ca ma sustin si gandurile lor chiar ma insotesc mereu si ma ambitioneaza. In plus, cred ca impartasesc destule din trairile mele, lucruri care pot fi folositoare jucatorilor tineri. De ei, de tineri, sunt foarte legat, as vrea sa cred ca au de invatat de la mine si ca sunt interesati sa faca acest lucru. Avem nevoie de juniori care sa vina din spate, sa nu cada in capcanele care li se intind aproape la orice pas si eu chiar sunt interesat sa le ofer informatii, ca sa nu le spun sfaturi.

Ovidiu: Cum vezi evolutia ta in tenis de acum inainte?

Marius Copil: Ma ghidez dupa o chestiune logica: daca imi perfectionez jocul vin rezultatele, daca am rezultate vin punctele si banii. Nu ma gandesc invers, la bani si la puncte. Caut acum modul in care sa trec mai multe tururi si la un Grand Slam, pentru ca acolo trebuie sa ai acel ceva in plus, pentru ca turneul dureaza doua saptamini, trebuie sa ai un alt dozaj al energiilor, meciurile sunt mai lungi ca numar de seturi, e altceva, trebuie sa gasesc si acolo cheia...Viata mea insa arata mult mai bine acum, pentru ca mi-am gasit stilul. Paradoxal, aceasta agresivitate in joc imi aduce liniste, o liniste interioara pe care nu o aveam pana acum. Traiesc in prezent, stiu ca tenisul e job-ul meu, stiu ca sunt un om la fel ca oricare altul, dar in acelasi timp imi dau seama ca fac bine lucrurile pe care le fac.

Ovidiu: Ce faci atunci cand nu esti pe terenul de tenis?

Marius Copil: In primul rand imi place sa invat de la cei ce se pricep foarte bine sa faca diverse lucruri. Indiferent daca este vorba despre sport sau despre alte domenii, oameni de succes de la care am ce invata. Ma simt atras, citesc sau studiez aceste domenii precum constructiile, designul interior, fotografia si desigur sportul in general...
Imi place sa descopar orase, sunt unele care imi plac foarte mult. Imi place la Munchen, pentru ca acolo am trait 7-8 ani si in ultima vreme sunt foarte atras de Cluj. Mi se pare un oras plin de viata, cu multe evenimente, un oras viu. De asemenea mi se pare ca e un oras care vrea sa progreseze, sa ajunga sus, exact ca mine.

Ovidiu: Ai mentionat mai sus despre prietenii tai. Ne poti da cateva nume?

Marius Copil: Da. Uite, de exemplu Cosmin Hodor, pe care l-am cunoscut in 2005 la un meci de Cupa Davis la care participam in lotul largit, in Japonia. Deci ne stim de mult insa prietenia noastra a crescut de la an la an. Apoi Sebi Kraila (acum rezident la Londra, fost jucator de tenis si el)  Ion Ion Tiriac (de la care am invatat foarte multe), Florin Iorgoni (cu care ne-am intalnit la Indian Wells in 2017 dar cu care vorbesc foarte des) sau cu Ronald Gavril (boxer cunoscut care evolueaza in Los Angeles, pe care l-am cunoscut prin intermediul lui Ion Ion Tiriac).

Ovidiu: Parintii tai au un loc important atat in dezvoltarea vietii tale personale cat si a carierei tale in tenis. Cum percepi acum acest lucru?

Marius Copil: Amandoi au facut foarte multe pentru mine. Mama a stat cu mine zi de zi cand trageam tare in Germania si in SUA, tatal meu a avut un rol major in sustinerea mea, si le sunt recunoscator. Acum sunt sigur ca mai importante decat castigurile mele financiare sau de punctele care m-au adus mai sus in clasament, ramane altceva ce pot spune ca am facut pentru ei: se pot mandri cu mine. Si acest lucru imi da un sentiment de mandrie si mie.